O perla de intelepciune

 Tinand cont ca in ultimul timp am avut de-a face cu o situatie neplacuta, am simtit nevoia sa ma opresc, sa ma detasez de situatie si sa o analizez.  Mica povestioara pe care o postez acum se potriveste perfect in context – oriunde te duci, ai deja tipul tau de lume in jur fiindca numai la ala esti sensibil. Eu inca vad oameni buni si de aia ma bucur.

     “Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba: – Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Batranul ii raspunse printr-o intrebare: – Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? – Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo! – Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare: – Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare: – Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? – Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit. – Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros: – Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane? – Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. ACELA CARE NU A GASIT NIMIC BUN IN TRECUT NU VA GASI NICI AICI NIMIC BUN. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.”

In sfarsit ne-a venit si noua randul sa facem primul vaccin

 Cu o intarziere de aproape o luna, in sfarsit azi am facut primul vaccin (in spital nu se face nici unul in Italia, nu ca in Romania).  Irisuca se hlizea la doctorita si la asistenta chiar si cand am pus-o pe patutul ala dar s-a apucat sa planga cu lacrimi mari de tot si sa urle din toti plamanii imediat ce i le-a facut. Au intepat-o in ambele picioruse, fiindca noi am vrut si un vaccin extra pe langa ala de la Stat. Fata a reactionat foarte  bine, cu toate ca aveam emotii mari si a incetat sa planga dupa vreo 10 minute, ba inca se hlizea la mine cu toate ca abea boabele alea mari de lacrimi pe fatzuca.
 In ceea ce privesc vaccinele, ala de la stat e hexavalent si e impotriva difteriei, tetanosului, pertosse (cica e o maladie bacterica ce produce laringite, polmonite, crize de apnee si insuficienta respiratorie, hemoragii cerebrale, convulsii si daune cerebrale in 0.9 % din cazuri), poliomelita, hepatita B si haemophilus B (o bacterie ce provoaca infectii grave cat si meningita in 65 % din cazuri).
Vaccinul extra pe care l-am cerut costa 47 de euro si e impotriva pneumococcului, o bacterie ce provoaca meningita, septicemie si polmonita. Pe asta mi-l cer daca o inscriu la cresa asa ca l-am facut ca sa fiu sigura ca il are.
Fata si-a revenit bine dupa aceea si avea iar chef de vorba si de zambareala. Sper sa nu apara efecte secundare mai incolo.

Mi-e dor de Alle

Acum 2 ani in urma adoptasem o pisicuta pe care am numit-o Allegra. Acum e ditamai si e o pacoste scumpica numai ca nu am mai putut sa o tinem noi fiindca avem o casa mica, un bebe plus ca nu ne mai baga in seama de cand am stat la mama si au devenit ele bune prietene.  A ramas la ea iar eu si Cip ne ocupam numai de baita ei cat si de taiat unghiile (eu am devenit experta datorita ei asa ca ma ajuta mult experienta asta cand ii tai unghiile lui Gia).Azi am dat de un slide cu poze cu ea si mi s-a facut dor de perioada in care eram eu mamica ei.

http://www.slide.com/r/FqbCjT3q6T9LIiFRgo9ayUb1w-5jNeKs?previous_view=lt_embedded_url

We were after the sameeee rainbow’s end…

Despre burtica cu dragoste…

Inca de cand am aflat ca eram insarcinata m-am gandit mereu cu drag la burtica. Cand, pe 12 noiembrie,  am vazut ca testul de sarcina mi-a confirmat banuiala am inceput sa fiu “obsedata” de forma si marimea abdomenului meu.

In decembrie, abia se vedea ceva, ceva dar in ianuarie eram in extaz fiindca la 3 luni se vedea

 Dupa aceea totul s-a intamplat mult mai in graba si bebe era destul de mare incat sa se faca simtita

Burtica pe 10 dec-la 2 luni

Burtica la 3 luni

Inainte si in timpul sarcinii :P

Uraciunea de burta de dupa :((

 

Dupa nastere cel mai mult rau mi-a parut dupa burtica mea imensa si rotunda. Ma uitam la “chestia” goala care imi ramasese in loc si imi simteam toate organele balanganindu-se in locul gol ramas. 

 Mi-e tare dor de ea!

Cum imi petrec eu dimineatza

 Cica eu sunt un bebel cuminte…zice mama. M-a si filmat ca sa dovedeasca asta. Ia uitati ce fac eu dimineatza – ma muncesc mult printre scremete, zambete si cascaturi .

Gradinitza- here I come

 Azi am fost cu mama ca sa ma inscriu la camin – stati linistiti ca nu las eu sanul matern prea devreme fiindca dureaza aproape un an pana gasesc astia un locusor liber ca sa ma inscrie.

 Mai fusesem acum cateva zile “in recunoastere”, ca sa intrebam ce documentatie e necesara pt inscrierea lui je – nu inteleg de ce un zambet de-al meu nu e de ajuns, astia nu stiu cine sunt eu???

 Cum am ajuns acolo, am pus in aplicare planul “Zambeste si castiga” si am ametit o educatoare cu gingiile mele dragalase Nu se mai dezlipea de mine si ma dureau obrajii de la atata zambit cat a stat de vorba cu mine.

 A venit dupa aia tanti secretara care se ocupa de inscrieri dar eu intre timp ma plictisisem si m-am apucat de urlat. S-au apucat ele (mama si tanti aia) sa faca totul cu viteza ca sa ma scoata de acolo mai repede (v-am zis ca eu ma plictisesc repede?, v-am zis?)

 M-a dus mama pe hol si mi-a dat papa dar degeaba bre! Urlete si atat. Cum am iesit la aer mi-a tacut gurita imediat. Ufff, mama zice ca eu-s fata de camionist si ca de asta imi place sa fiu mereu pe drumuri )

Nasterea lui Gia

joi, 16 iulie 2009 la 16:48

Salutare, everyone!

*Scuzati detaliile tehnice – blogul asta initial a fost scris pentru alte vitoare mamici de pe un forum unde activez si eu asa ca trebuia sa descriu bine totul, ca sa stie la ce sa se astepte si ele.

Ieri am ajuns acasa cu bebitza mea scumpica, grasuna si mancacioasa.

Sa va povestesc cum a fost la mine ( o experienta foarte neobisnuita, din punctul meu de vedere):
Duminica, m-am dus la baie chioara de somn pentru “partida de pipi” de rutina. Era vreo 8 si stateam eu linistita cand la un moment dat am simtit un pocnet sec in burtica- cam ca si cum se aude cand destupi o sticla de sampanie. Imediat dupa, a curs ceva dar nu era cine stie ce (plus ca eram pe wc si nu mi-am putut da seama cand m-am uitat). Am asteptat si alte pierderi dar nimic – asa ca m-am dus inapoi in pat. Cip dormea dus langa mine si nici nu m-a auzit cand i-am spus ca mi s-au rupt membranele asa ca m-am culcat si eu .
M-am trezit la 10, si de data asta, cand m-am ridicat am simtit ca “pierd” ceva si cand am verificat, am dat de celebrul dop mucos. E foarte gelatinos si cu mici chegulete de sange.
De data asta, am fost mai alertata de situatie (in sfarsit se misca ceva ) si am inceput sa strig la Cip “Scoala, nu auzi ca bebe o sa se nasca azi?!?” la care el a cascat niste ochi somnorosi si zapaciti la mine si a sarit imediat din pat.
Nu simteam nici o durere, nimic asa ca am stat in pat cat el a pregatit ceva de mancare, am facut apoi un dusulet, am luat geanta si la 12,15 am ajuns la spital. Am mers pe jos fiindca spitalul e f aproape si am avut vreo 4 contractii pe drum. Cum am ajuns la coltul spitalului m-a luat o contractie extraordinar de lunga si de dureroasa incat credeam ca nu mai ajung.
M-am asezat pe un scaun la intrare pana a venit Cip cu un carucior si dupa aia da-i fuga la lift. Amuzant e ca exact atunci m-am intalnit cu amica mea de la cursul de nastere care tocmai fusese externata (parca ne dadeam stafeta ).
Am ajuns la Maternitate (e la et 2), m-au controlat si culmea e ca aveam dilatatia tot la 1 cm!!! De 2 sapt eram oprita la 1 cm. Sacul era cu adevarat rupt, insa apa a inceput sa curga doar cand obstetrica m-a vizitat intern si a inceput sa ma preseze ea ca sa o scoata (si, credeti-ma ca a curs ceva).
Dupa ce ne-a facut internarea (ne-au cerut toate examenele din timpul sarcinii) ne-au cazat GRATIS intr-o rezerva ce costa 175 de euro pe zi, fiindca toate paturile erau ocupate in momentul ala (nu ne-au cerut absolut nici un cent din aia 525 de euro cat ar fi costat 3 zile).
M-au dus apoi in sala de nasteri, unde Cip a stat mereu cu mine. Era un ambient incredibil de intim (ne-au pus si muzica). Avea un pat matrimonial pe care am stat mare parte din nastere si un pat-scaun pentru nastere.
Mi-au pus niste sonde pr burtica ce masurau forta contractiilor (si te si anuntau cand veneau si la urma aratau cat au fost de puternice).
Pana pe la 15, nu am avut cine stie ce contractii dar dupa aia, sa te tii Gogule! Faza e ca erau total neregulate ca timp si ca intensitate.
La 15.45 am avut o contractie foarte urata care a provocat probleme copilului. Dilatatia era tot la 1 cm si cand au vazut cat de mult au scazut bataile inimioarei, s-au adunat vreo 6 doctori si asistente in jurul meu, care au inceput sa se agite.
Eu ma simteam drogata- eram doar eu cu durerea (chiar daca Cip ma sfatuia sa respir profund si pufuia si el langa mine ) asa ca nu prea am inteles care era faza. Tot ce am prins a fost “cezariana” si am inteles ca exista sansa sa scap de toata durerea aia asa ca m-am agatat de gandul ala.
S-au apucat sa discute pro si contra si la urma am auzit “Hai sa ii mai dam o sansa fiindca e tanara si e abia primul copil. Daca in 30 de min nu se rezolva- o operam”.
Jumatatea aia de ora a trecut f greu dar cand m-au revizitat avea 6 cm dilatatie. S-au bucurat toti si au trimis acasa doctorii care ma asteptau in sala operatorie (era duminica si pt ei )
Dupa aia, totul s-a petrecut in fuga – la 16.45 aveam dilatatie maxima si m-au trecut pe scaunul de nastere unde m-am apucat sa imping ca o disperata ca sa scap mai repede din situatia aia dureroasa si imposibil de controlat. Deoarece bebe dadea sa iasa cu fatzuca in sus, au trebuit sa ma taie ca sa ii grabeasca trecerea (erau terorizati sa nu mai aiba stres fetal).
La 17 si 00 minute (mega punctuala, nu-i asa? ) am auzit un planset frumos de nedescris si mi-au pus-o pe burtica pe Gia. Eram ca in transa si nu puteam crede ca am reusit.

In timp ce noi trei faceam cunostinta, a iesit si placenta iar doctorita si asistentele s-au pus la o “sezatoare” de cusut la fundul meu . M-a cam durut (ma doare si acum ) dar nu se compara cu o taietura de cezariana.
Dupa ce Cip a taiat cordonul ombilical, ne-au mai lasat 2 ore jumate in sala de nasteri, cu lumina scazuta si cu muzica relaxanta – timp in care am inceput sa o alaptez si am primit vizite de la rude (toate emotionate la lacrimi).
Dupa aceea, Cip s-a dus cu Gia sa ii faca baitza iar pe mine m-au dus in rezerva unde mi-au adus imediat de mancare.

Cam asta a fost experienta mea.
P.S. Bebelina avea 3.620 kg si 50 de cm. O obstetrica mititica de statura a spus “Eii, inca putin si depasea ca inaltime si obstetrica “
P.S.1 Spitalul unde am nascut nu e in Romania.

Cursul de pregatire a nasterii- cum sarbatoresc eu 1 iunie

luni, 1 iunie 2009 la 14:51

Azi am avut prima intalnire din cursul de pregatire a nasterii, prima dintr-o serie de 10 sedinte – fix de ziua copilului (care in Italia e sarbatorita cu alta ocazie, cred ). Cursul incepe cand mamica e in 7 luni de gestatie. Ce sa va zic, am ramas foarte placut impresionata de regulile flexibile ale spitalului si de simpatia obstetricilor. Era sa fac soc cardiac cand mi-au spus ca nu se plateste absolut nimic in cazul in care se face cezariana (obisnuita cu asistentele si doctorii romani care te jupesc de bani in momente din astea delicate), sotul intra in sala de nastere si poate face poze, cordonul ombilical se taie abia in momentul in care inceteaza sa pulseze (adica vreo 10 minute dupa nastere, ajutand in felul asta pe bebitza mic sa se ambienteze si sa inceapa sa respire singurel- plus ca sangele ala extra il apara de anemii) iar matzul mic este pus imediat in bratele mamei si lasat acolo- skin on skin si retina in retina- sa faca cunostinta cu noua sa familie.
Urmatoarele sedinte se fac cu psihologul pentru a discuta despre cuplu (taticul e prezent), cu ginecologul, cu asistenta de la departamentul de nou-nascuti, se merge in sala de sport, la piscina, etc si totul costa 36 de euro!!!
Sa ma mai intrebe cineva de ce nu vreau sa ma mai intorc in Romania!

Batere de campi

marţi, 12 mai 2009 la 23:12

Zilele astea potul la Enalotto e de aproape 60 de milioane de euro dar e cam greu sa nimeresti 6 numere din 90 asa ca m-am apucat sa ma pregatesc pentru participarea la “Cine vrea sa fie milionar?” Cred ca as avea mai mari sanse de castig acolo asa ca m-am apucat de antrenament. De cateva zile m-a apucat asa un chef de pus la punct cunostintele mele despre marii compozitori italieni asa ca am zis ca ar fi bine sa va distrez si pe voi cu ce anume inteleg eu p’acilea
Sooo, incepem cu Puccini si anume cu Turandot
Actiunea se petrece in China, la Pechin unde tanti asta era o printesa figuranta care se credea posedata de spiritul unei rude de-a ei, o alta printesa al carei regat cazuse pe mana tartarilor care o cam omoara nitel. Cum- in mintea ei ciudatica da vina pe rasa masculina pentru killereala primita de strabuna ei, Turandot se decide sa curete lumea de printi frumosi si cu pata pusa pe ea creind 3 ghicitori.
Tinand cont ca ea era proasta dar frumoasa, printii puneau botul chiar daca vedeau ca gadele nu duce lipsa de munca in China ceea ce ne duce la eroul operei – printul tartar Calaf, al carui tata (Timur) fusese detronat si se afla la Pechin undercover insotit de sclava sa Liu’.
Impresionat de frumusetea lui Turandot, pe Calaf il cam mananca si se decide sa isi puna gatul la bataie participand si el la concurs. Taica-su, sclava si ministrii printesei (Ping, Pong si Pang) se chinuie sa il faca sa se razgandeasca dar asta – nu si nuuuu! Bate gongul de 3 ori si Turandot accepta sfida.
Aici se termina actul I
Actul II
Imparatul Altoum il roaga pe capos sa renunte dar asta baga mare in continuare asa ca Turandot ii pune cele 3 ghicitori la care el raspunde corect (daca vreti sa stiti care erau, cautati-le pe Google ca va dau prea mura-n gura ).
Ea se supara ca el i-a stricat numarul de circ si il avertizeaza ca daca insista sa se insoare cu ea o sa aiba doar o femeie reluctanta, mai acra decat o soacra necoapta Asta se sperie si ii da o sansa sa iasa din capcana ei, dandu-i timp pana dimineatza sa ii afle numele adevarat, pe care numai taica-su si sclava il stiau. La faza asta e bucata aia “Nessun dorma” – nimeni din Pechin nu trebuia sa doarma in noaptea aia pana nu se afla numele lui Fat-Frumos.
Actul III
Tanti se apuca sa o tortureze pe sclava Liu’, care nu zice nimic fiindca il iubea in ascuns pe print si prefera sa isi ia gatu’ cu un pumnal. Calaf o pupaceste pe Turandot care il roaga sa nu ii cace nasul fata de tot poporul la care fraierul pune botul si ii spune numele- Calaf, fiul lui Timur.
A doua zi, de fata cu tot poporul, Turandot zice ca stie numele adevarat al pretendentului si fiindca asta o sarutase bine cu cateva ore inainte si fiindu-i frica ca moare batrana si NF (nefericita bre! ) zice ca numele lui e “Iubire”. Toti exclama de bucurie ca asta si-a gasit nasul si asta e the end.
Din cate am vazut eu, asta e singura opera de-a lui Puccini care se sfarseste cu bine, fiind si ultima lui opera inainte de moarte (necompletata insa din cauza unui cancer la gat descoperit in octombrie si care il omoara in noiembrie – 1924).
Urmatoarele opere sunt to be continued ca pana si prostia tre’ sa se odihnesca